Mintea poate vindeca

 

Omul trăieşte în interiorul conştiinţei sale şi nu în afară, în lumea exterioară.

Lucrurile pe care le suferă omul, le suferă în interiorul conştiinţei sale, atunci când nervii îi raportează senzaţia.

Acesta este un adevăr fundamental, ce trebuie să fie acceptat dacă voim să existe vindecare mentală şi spirituală.

Corpul însuşi este rezultatul activităţii minţii, este modelat de către minte şi modificat de către MINTE.

Modificările fizice de natură superficială pot fi observate dacă se urmăresc schimbările din stările mentale.

Se ştie încă de mult că ulcerul gastric, astmul, afecţiuni ale pielii, tulburările cardiace şi altele sunt cauzate de deranjamentul mental care se manifestă pe o perioadă de timp.

Se afirmă că stări emotive adverse opresc producţia de celule roşii sangvine, ducând astfel la anemie; de asemenea, o mare parte din aşa numitele indigestii nervoase sunt indigestii emotive.

Se pune întrebarea dacă stările fizice pot fi corectate prin modificarea stării mentale.

Oamenii de ştiinţă afirmă că s-au văzut cazuri de vindecări ale unor afecţiuni ca: erupţii cutanate, stări de răceală provocate de frustraţii ale unor necesităţi fiziologice (dragoste, relevare, etc.) prin tratamente mentale corespunzătoare.

De asemenea, se afirmă că sinuzita, polipoza nazală, colita şi stările nervoase pot avea originea în stări mentale.

Cum se poate ca mintea să aibă forţa de a influenţa stări fizice până într-atâta încât să conducă la îmbolnăvire?

Aceasta se datorează faptului că omul gândeşte nu numai cu creierul, ci şi cu întreg corpul, organismul.

Fiecare celulă în parte – oricât de mică – este o scânteie infinit de mică a Minţii.

Omul este atât de obişnuit să gândească pe două planuri – fizic şi mental – încât îi vine greu să conceapă că amândouă sunt în realitate un singur plan.

Într-adevăr, trupul este Minte condensată în formă fizică, aşa cum este şi Spirit condensat în formă.

Activitatea Mentală nu poate fi despărţită de manifestarea fizică, deoarece manifestarea fizică este manifestarea mentală.

Într-un sens, ceea ce Mintea gândeşte, corpul gândeste, ceea ce corpul gândeşte, el devine.

Fiecare condiţie mentală se înregistrează în corp, şi când mintea se modifică, se produce o schimbare corespunzătoare în corp, o reflectare exactă a gândirii modificate.

Boala este o idee deformată care şi-a asumat dominaţia.

În sensul cel mai veridic este incorect să se spună că boala este „cauzată de minte”- forma distorsionată ce o numim boală fiind numai gândul-formă distorsionat în stare vizibilă.

Problema este deci în primul rând o chestiune de gândire şi la fel este şi soluţia.

Controlul bolii este mental, deoarece însăşi boala este mentală.

Corpul nu are puterea să genereze el însuşi boala, care este numai umbra aruncată de minte, şi mintea sănătoasă va proiecta un corp sănătos.

Fiecare celulă creată de corp este un gând, în formă, fie negativ, fie pozitiv şi având substanţă. Celulele sunt însuşi gândul.

Gânduri de sănătate înseamnă celule sănătoase, gânduri de boală înseamnă celule bolnave.

Este necesar să fim foarte siguri de acest adevăr dacă intenţionăm să creăm corpului o condiţie de sănătate abundentă.

Când socotim că celulele corpului sunt create cu viteza fulgerului, putem înţelege că ele sunt gândire în formă.

Ca un singur exemplu, se poate arăta că globulele roşii sunt construite într-un ritm de 150.000 pe secundă şi în mod normal dispar în acelaşi ritm.

Raportând acest exemplu la alte ţesuturi ale corpului, ne putem da repede seama că acest organism, pe care-l numim om, este un vârtej dinamic de energie gândită pe care mintea, fără încetare, îl face să ia formă.

Se poate spune, deci, că controlul afecţiunii constă în controlul gândirii şi că pentru a schimba o condiţie fizică trebuie mai întâi schimbată gândirea.

Prin urmare, căutăm o tehnică să ne dea posibilitatea de a schimba caracterul fluxului conştiinţei, este suficient a spune că tehnica nu constă în forţa voinţei, „concentrare” sau în a repeta „zi de zi, în orice fel, îmi merge din ce în ce mai bine”.

Constă într-o unificare conştientă cu Inteligenţa Universală, care niciodată de la sine nu are vreun gând de boală, şi există o foarte precisă tehnică prin care ne putem conduce pe noi înşine la această unificare.

Boala este dovada exterioară a unei tulburări interioare.

Sănătatea este semnul exterior al unei minţi integrate.

Putem spune că în viaţa noastră nu apare nimic decât ceea ce atrage o gândire intensa şi este greşit să se creadă că Divinitatea ar fi aceea care ar da o boală.

S-a mai arătat faptul că Mintea Universală este în întregime neutră, nu are nici o dorinţă personală, se manifestă printr-o lege impersonală.

Este dirijată în acţiune de către dorinţa noastră, exprimată sau nu, dacă este îndeajuns de intensă şi clară, aşa ca să devină dominantă.

Spiritul este personal, dar Legea este impersonală.

Este Legea gândirii, aşa cum este şi legea electricităţii care, fără nici o emoţie şi cu totul impersonal, poate ucide un om care atinge un fir neizolat, după cum tot atât de repede poate să-i prăjească pâinea, deoarece nu cunoaşte altceva decât să funcţioneze potrivit legii acţiunii sale.

Omul este pe drumul descoperirii de sine.

Lui îi revine îndatorirea de a descoperi înţelesul Universului în care trăieşte şi el va suferi atâta timp cât nu va realiza aceasta.

Copilul va suferi de zgârieturile pisicii până când va învăţa că nu trebuie să o tragă de coadă.

Legea îi apare întotdeauna crudă aceluia care nu o înţelege şi în consecinţă acţionează contrar acesteia.

Toate legile ne sunt stăpâne atâta timp cât nu le înţelegem; când însă le pătrundem semnificaţia, ele devin gata de a ne servi.

Acela care îşi permite să se satureze de o gândire distructivă, îşi va atrage o manifestare fizică distructivă.

Aceeaşi Lege a Minţii care îi produce omului boala, îl va face să se însănătoşeasca.

 

Frederick Bailes- Mintea poate vindeca – fragment

Lasă un comentariu