Ce stim de fapt – partea a – XII – a

 

Am vazut de mai mult de 3 ori faimosul documentar ” What the bleep do we Know?” si de fiecare data am inteles mai mult.

In acelasi timp, recunosc ca e destul de dificil de urmarit pentru cineva neobisnuit cu acest gen de informatii, cu termenii stiintifici si expresiile academice care ruleaza, in film, destul de repede.

Pentru ca consider ca acest documentar e extrem de valoros, practic popularizeaza noua stiinta care explica lumea – fizica cuantica – si cred ca e mai accesibil sub forma de script, il voi relua in cateva parti.

Documentarul integral, subtitrat, il poti vedea aici.

Mintea noastra practic ne creaza corpul.

Totul incepe la nivel celular.

Celula este o masinarie care produce proteine.

Receptorii se schimba, din punctul de vedere al senzitivitatii.

Daca un anumit receptor pentru o anumita substanta sau lichid produs de corpul nostru, este bombardat mult timp si la intensitate mare, practic se va diminua.

Vor fi mai putini asemenea receptori.

Sau va fi astfel influentat, incat sa fie practic desenzitivizat sau redus la un nivel foarte scazut.

Prin urmare, aceeasi cantitate din drogul sau lichidul intern respectiv, va cauza un raspuns mult mai redus.

Daca bombardam celula cu aceeasi atitudine, cu aceiasi compusi chimici, zilnic, la nesfarsit, cand celula se va divide, celula urmatoare va avea mai multe locatii receptoare pentru acele neuro-peptide emotionale si mai putine pentru vitamine, minerale si alti compusi nutritivi, pentru schimbul intercelular de hrana sau chiar pentru eliminarea produsilor reziduali.

Orice proces de imbatranire este rezultatul unei productii deficitare de proteine.

Ce se intampla cand imbatranim?

Pielea isi pierde elasticitatea – elastina e o proteina.

Ce se intampla cu enzimele? – nu mai digeram la fel de bine.

Ce se intampla cu lichidul sinovial ? –  sunt proteine fara de care ne intepenim.

Ce se intampla cu oasele?

Orice proces de imbatranire este rezultatul unei productii inadecvate de proteine.

Si atunci conteaza intr-adevar ce mancam?

Procesul nutritiv mai are vreun efect, daca celula nu mai are nici macar locatiile receptoare, dupa 20 de ani de abuz emotional , macar pentru a primi sau a permite intrarea compusilor nutritionali necesari mentinerii sanatatii?

OK, e timpul sa realizam o corectie a traiectoriei, o corectie pe drumul aventurii noastre.

Si aceasta corectare a cursului, e deplasarea catre o noua paradigma care e, de fapt, o extensie a celei vechi.

Universul e mai mare decat credeam noi, dupa vechiul model.

Si gaurile sunt mai mari decat credeam noi.

Nimeni n-a stat langa tine si nu ti s-a oferit vreodata o cunoastere inteligenta suficienta, referitoare la viziunea asupra ta insuti, cum esti tu din interior spre exterior.

De ce esti dependent?

Pentru ca nu ai nimic altceva mai bun la dispozitie.

Si nici n-ai visat la ceva mai bun, pentru ca nimeni nu te-a invatat vreodata cum sa visezi la ceva mai bun.

Exista extrem de multe probleme, nu toate bineinteles, etichetate ca fiind probleme psihologice si a caror cauza e faptul ca oamenii fac alegeri gresite.

Si ar trebui sa fie invatati sa faca alte alegeri.