Am vazut de mai mult de 3 ori faimosul documentar ” What the bleep do we Know?” si de fiecare data am inteles mai mult.
In acelasi timp, recunosc ca e destul de dificil de urmarit pentru cineva neobisnuit cu acest gen de informatii, cu termenii stiintifici si expresiile academice care ruleaza, in film, destul de repede.
Pentru ca consider ca acest documentar e extrem de valoros, practic popularizeaza noua stiinta care explica lumea – fizica cuantica – si cred ca e mai accesibil sub forma de script, il voi relua in cateva parti.
Documentarul integral, subtitrat, il poti vedea aici.
Cand devenim adulti, majoritatea dintre noi, care am avut si noi scaparile noastre, ajungem sa percepem lumea intr-o zona detasata din punct de vedere emotional sau practic traim ca si cum azi ar fi ieri.
Nefiind nici in locul deconectat, nici in cel reactiv la maxim din punct de vedere emotional, pentru ca a parcurs o perioada anterioara a realitatii, persoana nu opereaza ca un tot unitar integrat.
In exteriorul celulei exista mii de locatii de receptare, al caror rol e pur si simplu de a receptiona informatia care vine.
Un receptor la care s-a cuplat o peptida transforma celula in multe moduri.
Declanseaza o intrega serie de fenomene biochimice, in cascada, si unele dintre ele pot chiar sa produca schimbari in nucleul celulei.
Fiecare celula este vie si are o constiinta proprie, mai ales daca definim constiinta ca fiind punctul de vedere al unui observator.
Exista intotdeauna o perspectiva a celulei.
De fapt celula este cea mai mica unitate de constiinta a corpului.
Definitia pe care o dau eu dependentei e foarte simpla: un lucru pe care nu-l poti opri.
Ne punem in situatii care sa implineasca dorintele bio-chimice, ale celulelor corpului nostru, creand situatii care sa se potriveasca nevoilor noastre chimice.
O persoana dependenta va avea intotdeauna nevoie de ceva in plus, pentru a obtine senzatia de euforie sau excitatie chimica, pe care o cauta.
Deci definitia mea spune: daca nu-ti poti controla starea emotionala, atunci e posibil sa fii dependent de ea.
Cum poate cineva sa spuna ca e cu adevarat indragostit, de o anumita persoana?
Este indragostit doar anticipand emotiile de care e dependent.
Pentru ca aceeasi persoana ar putea cadea din gratii pana saptamana viitoare, daca nu va corespunde asteptarilor.
Nu-i asa ca aceasta schimba aspectul perspectivei noastre emotionale asupra nevoilor personale si a identitatii?
Suntem emotii si emotiile sunt insasi fiinta noastra.
Nu putem separa emotiile, daca ne gandim ca fiecare aspect al digestiei, fiecare sfincter care se contracta si se dilata, fiecare grup de celule care vin sa se hraneasca si apoi se indeparteaza, pentru a vindeca sau a repare ceva, toate sunt influentate de moleculele emotionale.
Asa ca daca va intrebati daca emotiile sunt ceva rau, nu, nu sunt.
Sunt viata.
Ne coloreaza si ne imbogatesc experienta.
Dependenta noastra de ele e problema.
Majoritatea oamenilor nu-si dau seama, atunci cand inteleg ca sunt dependenti de emotii, ca nu e doar un proces psihologic, ci unul bio-chimic.
Gandeste-te ca heroina foloseste acelasi mecanism de receptie la nivel celular, ca si compusii chimici emotionali.
E usor sa-ti dai seama ca daca putem fi dependenti de heroina, atunci putem deveni dependenti de orice neuro-peptida, de orice emotie.
Oameni pentru oameni 