Indiferent cum definesti succesul sau fericirea, nu te poti bucura de nimic daca nu te simti bine in corpul tau.
Indiferent cati bani, prieteni sau putere ai detine in lumea asta, o simpla durere, ameteala sau stare de greata, iti vor strica ziua.
Asta ca sa nu vorbim de neplacerile pe care le implica afectiunile serioase…
Priveste in jur si vei vedea forfota unei multimi disperate sa obtina mai multi bani, cu care sa cumpere mai multa mancare, mai multe haine, case, masini si tot felul de jucarii sofisticate, sa cumpere distractii care-i obosesc si deprima, sa cumpere putere asupra altor oameni incercand sa suplineasca lipsa propriului autocontrol si a valorii personale.
Tot mai multi oameni uita ca nu pot functiona pe aceasta planeta decat in corpul fizic pe care l-au primit la nastere si pe care-l vor avea pana la moarte si indiferent de realizarile lor, cat traiesc, depind de acest corp.
Citeam candva o intrebare – metafora, despre valoarea nepretuita a propriului corp:
„Daca ai avea un cal de curse in valoare de 1 000 000 $ si a doua zi ar trebui sa alerge, l-ai tine toata noaptea treaz, in fum de tigara, i-ai da cafea si Cola sau l-ai hrani cu cipsuri, ciocolata si hamburgeri?
L-ai lasa sa se imperecheze toata noaptea?
Ti-ai inchipui macar, ca ar face performanta daca nu e odihnit, bine hranit si antrenat corespunzator?
Atunci de ce-ti bati joc de corpul tau, care e infinit mai valoros pentru tine? ”
Suna dramatic, nu-i asa?
Dar, de fapt, drama e mult mai mare: aproape nimeni nu-si face rau premeditat si cu buna stiinta.
Am crescut aproape toti in familii in care cel putin unul dintre parinti ( sau daca nu, rude sau prieteni apropiati) fuma si bea alcool – frecvent sau ocazional.
In familia mea se manca carne cel putin de doua ori pe zi, erau sucuri carbogazoase si dulciuri permanent in casa, iar prajituri intotdeauna la sfarsit de saptamana – si asta era considerant un indicator de prosperitate.
O parte semnificativa a oamenilor asociaza bunastarea materiala de aspectul fizic si expresia „grasa si frumoasa” este o apreciere sincera in multe zone ale lumii.
Vrem ca bebelusul sa fie bine hranit si-l indopam cu tot felul de preparate sintetice si suplimente nutritive, pe urma creste, merge la gradinita si-l comparam mereu cu ceilalti copii si am vrea ca al nostru sa arate cel mai bine – sa vada lumea ca avem ce-i da de mancare – si-l indopam in continuare cu mancare si suplimente nutritive.
Il invatam ca e bine sa mananci cat mai mult si-si va aminti asta toata viata.
Il invatam ca dulciurile sunt o recompensa si-si va aminti asta toata viata.
Devine dependent de obiceiul de a manca mai mult sau altceva decat are nevoie, dupa cum devine dependent de unele substante pe care le gaseste in produsele preferate – zaharul, aditivii care dau sau intensifica anumite arome, colorantii.
Un copil care nu a fost obisnuit cu fructe proaspete, nu va putea sa le consume decat daca le adauga zahar, frisca sau alta substanta al carei gust il cunoaste.
Industria alimentara moderna nu e preocupata ca oamenii sa manance sanatos, ci sa devina dependenti de produsele sale.
O afacere uriasa, globala, finanteaza institutii de cercetare, care dezvolta strategii, pentru a face oamenii sa consume cantitati tot mai mari de produse, care nu sunt nici naturale, nici sanatoase, nici macar nutritive si de care sa devina dependenti.
Cu cat o tara este mai dezvoltata economic, cu atat locuitorii ei sunt mai dependenti de hrana industriala si mai straini de alimentele naturale, iar acest fenomen are un impact dramatic asupra sanatatii lor.
Un corp care primeste alimente sintetice, fara nutrienti, va continua sa ceara hrana, asteptand acele elemente de care are nevoie, declansand senzatia de foame, in timp ce face eforturi metabolice incredibile pentru a scapa de toxinele primite.
Prins in aceasta capcana, omul mananca tot mai mult dar, dependent de anumite gusturi, alege aceleasi preparate industriale fara valoare nutritiva.
Rezultatul – un corp din ce in ce mai gras, mai obosit si mai bolnav, un om fara pofta de viata, letargic, usor de manipulat si dependent de cei care-l hranesc.
Si poate ca acesta e rezultatul dorit…
Oameni pentru oameni 